@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Informații
Companie
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Categorii
Două aeronave Boeing 737-500, cu o istorie de aproape 35 de ani în spate, au ajuns pe o platformă românească de licitații, într-o vânzare care spune multe despre soarta avioanelor scoase din exploatare și despre ce se întâmplă, de fapt, cu flota unei companii aeriene odată ce aceasta își încetează activitatea. Cazul readuce în atenție și povestea Blue Air, compania românească low-cost care s-a prăbușit financiar acum câțiva ani, lăsând în urmă active care continuă să fie vândute la licitație și în prezent.
Povestea celor două aeronave: de la Lufthansa la prăbușirea Blue Air
Cele două avioane au fost construite în 1991 și au intrat inițial în flota companiei germane Lufthansa, unul dintre cele mai mari și mai respectate transportatori aerieni din Europa. Aeronavele au zburat sub culorile companiei germane până în 2015, după care au fost preluate, un an mai târziu, de Blue Air — compania aeriană românească ce a devenit, la vremea respectivă, unul dintre principalii jucători low-cost de pe piața locală, cu curse operate atât intern, cât și către numeroase destinații europene.
Blue Air și-a încetat însă operațiunile în urma unei crize financiare severe, lăsând în urmă un portofoliu întreg de active — de la aeronave, până la echipamente de sol și alte bunuri — care au ajuns, treptat, să fie lichidate prin proceduri de insolvență și licitații publice. Cele două Boeing 737-500 din acest caz fac parte exact din acest proces mai amplu de valorificare a activelor rămase de la fosta companie, un fenomen care a mai generat, în ultimii ani, situații neobișnuite — de la avioane transformate în restaurante sau spații de evenimente, până la vânzarea pieselor componente pe piața second-hand din industria aviatică.
În acest moment, una dintre cele două aeronave se află parcată la Aeroportul Forlì, în Italia, unde acumulează inclusiv taxe de parcare restante, în timp ce cealaltă poate fi văzută la Bacău, în România, oferind astfel potențialilor cumpărători posibilitatea de a inspecta direct starea aeronavei înainte de a decide participarea la licitație.
Cum funcționează licitația și cât costă, de fapt, un Boeing vechi de 35 de ani
Vânzarea celor două aeronave este organizată prin platforma românească de licitații Azitis, prețul de pornire pentru fiecare dintre cele două Boeing-uri fiind stabilit la 238.000 de euro — o sumă surprinzător de mică pentru cineva neinițiat în domeniul aviației, dar explicabilă prin vechimea avansată și starea tehnică actuală a aeronavelor. Pentru a putea participa efectiv la licitație, cei interesați trebuie să depună o garanție de 250.000 de lei, echivalentul a aproximativ 50.000 de euro, o sumă menită să asigure seriozitatea ofertanților.
Este important de precizat că suma de 238.000 de euro reprezintă doar prețul de pornire al licitației, nu neapărat prețul final la care va fi vândută aeronava. Vânzătorul are stabilit, potrivit informațiilor publicate pe platforma de licitație, un preț minim sub care poate refuza încheierea tranzacției, ceea ce înseamnă că suma finală de vânzare va depinde, în cele din urmă, de nivelul real al ofertelor primite pe parcursul licitației.
Pentru comparație, un avion Boeing 737 nou, din generația actuală, costă între 100 și 130 de milioane de dolari la prețul de listă, deși companiile aeriene negociază, de regulă, reduceri semnificative față de aceste tarife oficiale. Diferența uriașă de preț dintre o aeronavă nouă și una scoasă din exploatare, precum cele două Boeing-uri din acest caz, arată clar cât de mult contează, în industria aviatică, vechimea, orele de zbor acumulate și, mai ales, statutul de navigabilitate al unei aeronave
De ce navigabilitatea celor două avioane este, de fapt, marea problemă
Prețul mic de pornire al licitației nu este singurul aspect pe care un eventual cumpărător ar trebui să îl ia în calcul. Potrivit informațiilor publicate de platforma de licitație, aeronava aflată la Bacău nu a mai beneficiat de lucrări de mentenanță și nici de stocarea corespunzătoare a motoarelor din iunie 2022, ceea ce a dus la pierderea statutului de navigabilitate. Pentru repunerea sa în funcțiune ar fi necesar un acord explicit din partea producătorului, Boeing, precum și un deviz complet al lucrărilor de reparație necesare pentru a obține din nou certificarea de navigabilitate.
Situația este similară și în cazul aeronavei aflate la Forlì, în Italia, unde se adaugă, în plus, problema taxelor de parcare restante acumulate pe durata șederii aeronavei pe aeroport — o datorie care ar putea complica suplimentar procesul de preluare de către un eventual cumpărător.
Practic, pentru cineva interesat să readucă aceste aeronave în serviciu activ, costurile reale ar depăși cu mult prețul de achiziție de la licitație. Repararea sistemelor, recertificarea motoarelor, inspecțiile tehnice complete și obținerea acordurilor necesare de la producător presupun investiții suplimentare considerabile, motiv pentru care majoritatea specialiștilor din domeniu consideră că o soluție mult mai realistă, din punct de vedere economic, ar fi dezmembrarea aeronavelor și valorificarea componentelor pe piața second-hand a industriei aeronautice — o piață activă, în care piese funcționale de la avioane scoase din uz sunt căutate constant de companii de întreținere și reparații.
Ce se întâmplă, de obicei, cu avioanele scoase din uz
Cazul celor două Boeing-uri nu este, de altfel, un fenomen izolat în peisajul post-Blue Air. În ultimii ani, mai multe aeronave din fosta flotă a companiei au ajuns la licitație sau au fost redirecționate către utilizări complet diferite de scopul lor inițial. Un exemplu concret este transformarea a trei foste avioane Blue Air, dezmembrate, în hoteluri și spații de tip restaurant, un concept care a atras deja interesul mai multor investitori, dornici să valorifice structura acestor aeronave într-un mod creativ, departe de industria aviatică propriu-zisă.
Aceste inițiative reflectă o tendință mai amplă la nivel global, unde aeronavele ajunse la finalul ciclului lor de viață operațional sunt reconvertite tot mai des în proiecte imobiliare neobișnuite, spații culturale sau puncte de atracție turistică, în loc să fie pur și simplu casate. Pentru cei interesați de piața activelor și de modul în care companiile din diverse industrii își valorifică bunurile rămase în urma unor procese de insolvență, o comparație interesantă poate fi făcută și cu piața de capital, unde activele companiilor listate la bursă urmează, la rândul lor, propriile reguli de evaluare și lichidare. Un ghid despre companiile potrivite pentru investiții la bursă poate oferi o perspectivă complementară asupra modului în care activele corporative, indiferent de tipul lor, capătă valoare diferită în funcție de contextul economic și de starea reală a pieței.
O licitație care spune multă poveste despre industria aviatică
Dincolo de curiozitatea stârnită de prețul relativ mic al celor două Boeing-uri, cazul acestei licitații ilustrează bine ciclul complet prin care trece o aeronavă, de la fabricarea și intrarea în flota unui mare transportator european, până la sfârșitul carierei operaționale și scoaterea la vânzare, ca simplu activ ce trebuie valorificat. Rămâne de văzut dacă cele două avioane vor găsi un cumpărător dispus să investească în repunerea lor în funcțiune sau dacă, la fel ca alte aeronave din fosta flotă Blue Air, vor urma calea mai pragmatică a dezmembrării și valorificării pe piața componentelor.
Două avioane Boeing, foste Lufthansa și Blue Air, scoase la licitație în România: de la ce preț pornesc
