@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.

Termene și condiții

Politica de confidențialitate

Cookies

Informații

Despre Noi

Redacție

Publicitate

Contact

Companie

Sport

Tech

Life

Bani

Politică

Economie

Externe

Social

Știri corecte, rapide și relevante.

Adevărul ne ghidează.

Categorii

Iranul se pregătește să primească, în următoarele săptămâni, un prim transport dintr-o comandă amplă de sisteme portabile de apărare antiaeriană fabricate în China, potrivit unei relatări Reuters bazate pe surse familiarizate cu tranzacția. Achiziția vine într-un moment critic pentru Teheran, care încearcă să își refacă rapid capacitățile de apărare aeriană după luni de confruntări directe cu Statele Unite și Israel.

O comandă de sute de milioane pentru rachete portabile sol-aer

Potrivit informațiilor obținute de Reuters, Iranul urmează să primească până la 400 de sisteme portabile de apărare antiaeriană, cunoscute în industria de apărare drept MANPADS, produse de companii chineze. Este descrisă drept una dintre cele mai ample inițiative cunoscute public prin care Teheranul își consolidează apărarea antiaeriană de rază scurtă de la declanșarea conflictului cu SUA și Israel, un război care a scos la iveală vulnerabilități importante în capacitatea Iranului de a-și proteja obiectivele militare și infrastructura strategică.

Contractul, estimat la 60-70 de milioane de dolari, vizează achiziția a 300-400 de rachete portabile sol-aer, printre care sistemele chinezești QW-12 și FN-16. Acordul a fost semnat cu o companie cu sediul în Hong Kong, care a intermediat tranzacția directă cu furnizorul chinez de armament. Sursele citate de agenția de presă precizează că mai multe alte contracte similare, pentru sisteme din aceeași familie QW — inclusiv variante mai noi, precum QW-18 și QW-19 — se află în prezent în discuție, ceea ce sugerează un interes mult mai amplu al Teheranului pentru acest tip de armament decât cel confirmat oficial până acum.

Rutele de transport, printr-o zonă geopolitică sensibilă

Conform planului descris de sursele Reuters, livrările urmează să ajungă inițial pe cale aeriană din vestul Chinei, iar apoi să tranziteze teritoriul Pakistanului înainte de a intra efectiv în Iran, fără să fie clar deocamdată dacă acest ultim tronson se va desfășura pe cale aeriană sau rutieră. Deși contractul a fost deja semnat, calendarul exact și volumele livrărilor rămân, potrivit acelorași surse, susceptibile de modificări ulterioare.

Armata pakistaneză a negat public orice implicare în această tranzacție, respingând categoric informațiile despre rolul Pakistanului în transportul sistemelor antiaeriene chinezești către Iran. În paralel, surse din serviciile de informații occidentale, alături de un oficial iranian, au declarat că Teheranul a analizat și varianta unor rute terestre alternative, pentru un transport mai discret al echipamentelor militare și al componentelor cu dublă utilizare, într-o încercare de a reduce riscul unor blocaje sau intervenții pe parcurs. Tensiunile din regiune afectează deja intens traficul aerian civil, sute de mii de pasageri rămânând blocați în aeroporturi din întreaga zonă după atacurile asupra Iranului, ca urmare a închiderii temporare a spațiului aerian din mai multe state din Orientul Mijlociu.

Un arsenal antiaerian slăbit de luni de confruntări directe

Necesitatea urgentă de reînarmare a Iranului vine după luni de ostilități, în care Statele Unite și Israel au vizat obiective legate de programele iraniene de rachete, drone și apărare antiaeriană, iar Teheranul a răspuns cu salve repetate de rachete balistice și drone. Conflictul a expus limitele reale ale capacității Iranului de a-și proteja obiectivele strategice în fața aviației moderne și a armamentului de precizie folosit de adversari.

Situația a rămas extrem de volatilă în ultimele zile: Washingtonul a suspendat brusc, sâmbătă, bombardamentele care se derulaseră timp de două săptămâni, însă președintele american a avertizat că le va relua dacă negocierile diplomatice nu reușesc să pună capăt conflictului. Doar câteva zile mai târziu, autoritățile americane au anunțat că Iranul a lansat mai multe rachete balistice, într-o încercare de a lovi forțele Statelor Unite prezente în regiune. Instabilitatea prelungită din Orientul Mijlociu a avut deja efecte resimțite și în afara zonei de conflict, inclusiv prin creșterea prețului petrolului la nivel global, în contextul refuzului președintelui Trump de a accepta o soluție de pace, dar și prin taxele suplimentare introduse de Iran pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, rută esențială pentru comerțul mondial cu petrol. Chiar și România a resimțit indirect efectele conflictului, prețul carburanților riscând să depășească pragul de 10 lei pe litru tocmai din cauza tensiunilor legate de Iran, o consecință economică resimțită direct de șoferii din întreaga țară.

Deși Iranul a investit masiv, în ultimele două decenii, în dezvoltarea propriilor rachete, drone și sisteme radar, experții militari citați de Reuters subliniază importanța strategică a sistemelor portabile de apărare antiaeriană: acestea pot fi desfășurate rapid, sunt operate de echipe reduse și pot fi relocate frecvent, ceea ce le face considerabil mai greu de anihilat decât bateriile antiaeriene fixe, vizate cu prioritate în atacurile aeriene de precizie. Sistemele QW-12 și FN-16 sunt echipamente portabile sol-aer cu ghidare în infraroșu, concepute pentru a lovi aeronave, elicoptere și drone care zboară la altitudine joasă, oferind protecție punctuală în jurul obiectivelor militare și al infrastructurii energetice.

Achiziția confirmă că Teheranul continuă să combine producția internă de armament cu importuri de la furnizori străini, în ciuda sancțiunilor internaționale îndelungate care restricționează accesul Iranului la echipamente militare moderne. Presa a mai relatat, în perioada anterioară, că Iranul s-ar afla aproape de finalizarea unui acord separat cu China pentru achiziția de rachete de croazieră antinavă, informație pe care Reuters nu a putut însă să o confirme independent.

Consolidarea capacităților antiaeriene ale Iranului se produce, de altfel, într-un context regional mai larg, marcat de o cursă tot mai vizibilă a înarmării: și alte state din vecinătate, inclusiv Rusia, au continuat să dezvolte și să promoveze public sisteme de rachete capabile să afecteze semnificativ apărarea antiaeriană a țărilor NATO, în timp ce state europene, printre care și România, își extind propriile capacități de producție a dronelor militare, pe fondul incertitudinilor tot mai mari legate de securitatea regională.

Achiziția de sisteme antiaeriene portabile din China marchează o etapă importantă în efortul Iranului de a-și reface rapid capacitatea de apărare, după luni în care conflictul cu Statele Unite și Israel a demonstrat vulnerabilitatea infrastructurii sale militare și strategice. Deși detaliile complete ale tranzacției rămân neconfirmate oficial, iar rutele exacte de transport continuă să fie ținute în discreție, semnalele adunate din surse multiple arată o strategie clară de reînarmare accelerată a Teheranului, într-un moment în care negocierile diplomatice cu Washingtonul rămân fragile, iar riscul reluării ostilităților directe pare departe de a fi înlăturat.

Pentru observatorii internaționali, achiziția confirmă și un tipar mai larg: în lipsa unui acces facil la tehnologie occidentală, din cauza sancțiunilor, Teheranul se orientează tot mai mult către parteneri asiatici, în special China, pentru a-și menține și extinde arsenalul militar. Rămâne de văzut dacă această apropiere strategică va continua să se adâncească pe măsură ce conflictul cu SUA și Israel evoluează, sau dacă presiunile diplomatice internaționale vor reuși, în cele din urmă, să limiteze fluxul de armament către regiune.