„Mina de aur“ din Marea Neagră. Cum ignoră autoritățile energia eoliană

Vântul puternic din zona Mării Negre ne poate scoate din criza energetică, dar băltim de ani de zile pe această mină de aur.

Perimetrul românesc al Mării Negre are posibilitatea să dezvolte capacități de producție a energiei din parcuri eoliene amplasate în largul mării de 76 de GW.

Din care 22 de GW în turbine instalate pe fundul mării până în 50 de metri adâncime și restul în turbine plutitoare care să fie instalate în ape cu adâncimi mari.

Este una dintre concluziile unui studiu recent al Băncii Mondiale (vezi harta). Specialiștii acestei bănci au remarcat că, doar dacă și-ar valorifica potențialul pe turbinele de mică adâncime, România și-ar dubla capacitatea energiei electrice. Nu acoperim acum consumul actual.

Dar, dacă ar folosi întregul potențial de la Marea Neagră, România și-ar putea asigura doar din aceste parcuri eoliene din Marea Neagră consumul anual de energie electrică. De 13 ori.

În actuala criză energetică de proporții, care a adus prețuri la energia electrică de 4-5 ori mai mari decât în anii trecuți, cu perspective de creștere și mai accentuate pentru anii următori, și la o creștere alarmantă a importurilor cauzate de lipsa unor noi capacități de producție autohtone, o astfel de știre este ireală.

Conform raportului Băncii Mondiale, România are cel mai mare potențial dintre țările riverane Mării Negre, cu excepția Ucrainei, a cărei situație este însă extrem de dificilă din cauza războiului declanșat de Rusia.

Investițiile în ferme eoliene amplasate în largul mării au devenit chiar mai ieftine decât cele pe uscat și chiar mai ieftine decât energia solară. În plus, au deja procente superioare de utilizare/încărcare față de celelalte două.

Dezvoltarea unor astfel de investiții creează noi locuri de muncă, chiar cu mult peste industriile pe care leînlocuiesc: petrol și cărbune.

Dacă un investitor ar dorisă investească în fermeeoliene în Marea Neagră,nu are cui să se adreseze

Deși Banca Mondială a prezentat acest studiu acum trei ani de zile, niciun guvern al României nu a făcut nimic consistent în această perioadă.

E o situație chiar mai gravă decât cea întâlnită la exploatarea gazelor naturale din zona offshore a Mării Negre, unde s-a reușit, după patru ani de ezitări și blocaje guvernamentale, să înceapă primele exploatări.

Dumitru Chisăliță, consultant pe piața energiei, nu este prea optimist în privința elanului autorităților de a valorifica potențialul offshore al României.

„Dezvoltarea producției de energie electrică din offshore trebuie puternic coroborată cu capacitățile de transport și distribuție a energiei electrice în România.

Acestea sunt mult defazate, față de cererea și oferta locală, fapt pentru care multe din investițiile la consumatori (prosumatori) sau la producători nu ating gradul de eficiență energetică și/sau economică pentru care au fost gândite, în fapt neatingându-se 100% scopul pentru care au fost realizate.

Dobrogea Electricty Valey nu se poate realiza fără transformarea Dobrogei și într-o Hidrogen Valey. Hidrogenul este singurul vector al energiei care poate permite folosirea potențialului eolian și solar al Dobrogei on și off shore“, susține Chisăliță.

În Dobrogea este o înghesuială teribilă în privința producției de energie electrică – centrala nucleară de la Cernavodă, unde statul intenționează să construiască două noi reactoare, cele mai mari parcuri eoliene de pe uscat.

La acestea se mai adaugă și potențialul uriaș al parcurilor eoliene din Marea Neagră.

Japonia, una dintre țările care folosește la maximum forța vântului. În imagine, o turbină plutitoare (sus). China este una dintre cele mai mari țări exportatoare de componente pentru fermele de eoliene - Foto: Profimedia Images

Dar Transelectrica, compania de stat, care are monopolul pe transportul energiei electrice, nu construiește noi linii de înaltă tensiune prin care să evacueze energia electrică în restul țării.

La nivel guvernamental este mai mult optimism.

George Niculescu, secretarul de stat din Ministerul Energiei, care se ocupă de legislația din eolianul offshore, „unde România are un potențial uriaș“, afirmă că încă se lucrează la această legislație:

„Am început acest proces la finele anului trecut. Draftul de lege care este în Parlament din 2019 nu mai este fezabil, așa că am decis să lucrăm cu Banca Mondială, ca și consultant, pentru a avea un cadru legislativ stabil și predictibil pentru investiții în sectorul eolian offshore din Marea Neagră.

Avem studii care arată că potențialul este mare. De altfel, Dobrogea, cunoscută pentru potențialul său eolian, a atras cea mai mare parte din proiectele eoliene din primul val.

Deci este natural să continuăm și ne dorim să fim prima țară care implementează proiecte offshore wind în Marea Neagră“.

Nu avem o instituție care să concesioneze

În prezent, există cel puțin două proiecte legislative. Unul este deja făcut public de către deputatul USR, Cristina Prună, iar celălalt este pe cale să fie scos la lumină din birourile Ministerului Energiei.

Între timp, în piață a mai apărut un draft de proiect legislativ care nu a fost atribuit niciunei autorități publice, surse din Ministerul Energiei negând că acesta le-ar aparține.

Dar România nu are nici măcar o instituție care să concesioneze fundul mării pentru eolienele ce vor fi instalate aproape de țărm și luciul de apă din zona economică exclusivă a țării pentru cele care vor fi amplasate în larg la adâncimi mai mari.

Practic un investitor care ar dori să își pună banii în ferme eoliene în Marea Neagră nu are, nici la ora actuală, cui să se adreseze. În pofida crizei energetice tot mai acute.

„Până la acest moment, deși România are potențialul de a instala o capacitate totală de peste 70 GW în Marea Neagră, acest sector de producție de energie nu s-a dezvoltat deloc tocmai în absența unui cadru normativ.

Noul proiect de lege răspunde acestei nevoi reale, urmând să asigure claritate și predictibilitate pentru realizarea investițiilor eoliene offshore.

Având în vedere contextul global pe care îl traversăm și urgența realizării de noi unități de producție de energie, sper să avem cât mai rapid dezbateri ample pe acest proiect în Parlament și toți parlamentarii să sprijine adoptarea cât mai rapidă a proiectului de lege. Interesul strategic al României trebuie să fie pe primul loc“, afirma Cristina Prună.

Deși oficialii guvernamentali susțin că încă lucrează la proiectul de lege în parteneriat cu Banca Mondială, nu este clar în ce stadiu se află proiectul Ministerului Energiei și când va fi adus în atenția opiniei publice și a investitorilor interesați.

Cine sunt potențialii investitori

Deși încă nu există un cadru legislativ, ci doar discuții guvernamentale, există deja un interes din partea investitorilor pentru instalarea de turbine eoliene în largul Mării Negre.

Una dintre primele companii care și‑au anunțat deja intenția de a instala eoliene offshore în perimetrul românesc al Mării Negre este WPD din Germania.

Aceasta a anunțat că dorește să instaleze în Marea Neagră capacități de producție cu o putere instalată de 1900 MW. Spre comparație, un reactor de la centrala nucleară de la Cernavodă produce 700 de MW și asigură circa 10% din consumul zilnic al României.

Valoarea estimată a investiției ar fi de circa 2,5 miliarde euro. Sumele avansate și dimensiunea proiectelor WPD pentru România sunt oarecum în contradicție cu modul în care statul român pune pe picioare legislația în domeniu.

O posibilă explicație a grabei celor de la WPD ar putea fi legată de faptul că, tocmai în această perioadă, se află într-o tranzacție pentru vânzarea diviziei de eoliene offshore, inclusiv cea din România, către un alt mare jucător de profil.

State cu tradiție înfolosirea combustibililorfosili anunță zilnic noiproiecte giganticeîn ferme eoliene

„WPD a anunțat semnarea vânzării diviziei sale offshore către Global Investment Partners (GIP). În prezent, nu există încă o încheiere a acestui acord.

Întrucât întrebările dumneavoastră se referă la aspecte care vor fi responsabilitatea GIP în viitor, nu dorim să comentăm acest lucru în prezent“, afirmă Mircea Constantin, Business Development Manager WPD România.

WPD a angajat-o, la începutul acestui an, în calitate de șefă a Proiectului de Dezvoltare Wind Offshore, pe Gabriela Dan-Unterseth, care a ocupat anterior funcția de președinte cu rang de secretar de stat al Autorității Competente de Reglementare a Operațiunilor Offshore la Marea Neagră (ACROPO).

Ea a fost numită, anul trecut, în această funcție guvernamentală de către USR, fiind înlocuită odată ce partidul a ieșit de la guvernare.

Gabriela Dan-Unterseth a fost extrem de activă în desțelenirea legislației care să permită demararea investițiilor în eolianul offshore din Marea Neagră.

Statul român, principalul jucător din piața energiei, intenționează să investească, la rândul său, masiv în proiecte offshore în zona Mării Negre prin intermediul celei mai profitabile companii pe care o deține în domeniul energiei, Hidroelectrica.

Bogdan Badea, directorul general al Hidroelectrica, a declarat pentru Newsweek România că așteaptă definitivarea cadrului legislativ pentru a începe investițiile în turbine eoliene offshore.

„Suntem în continuare extrem de dedicați pentru a investi în parcuri eolienne offshore în Marea Neagră și așteptăm cu nerăbdare definitivarea cadrului legislativ de către autoritățile competente. Planurile noastre nu s-au schimbat și în continuare dorim să investim în proiecte de turbine eoliene offshore.

Este vorba de capacități de 300-500 MW care, conform estimărilor inițiale, ar reprezenta o investiție de aproape 600 de milioane de euro. Banii îi vom lua de la stat și din Planul de Redresare“.

Un alt investitor privat care și-a manifestat interesul pentru eolienele offshore din Marea Neagră este GabrielComănescu de la Grup Servicii Petroliere (GSP), compania care a demarat recent, alături de americanii de laBlack Sea Oil&Gas, exploatarea zăcămintelor de gaze naturale dintr-un perimetru offshore din Marea Neagră.

„Spre deosebire de ceilalți potențiali jucători din piață, GSP are deja studii dezvoltate pe zona de proiecte eoliene offshore din care reiese că există anumite zone unde pot fi montate aceste parcuri pentru că nu le poți monta oriunde.

Am văzut că au apărut unele companii care anunță proiecte, ba chiar că au licență dar cred că vând doar pielea ursului din pădure.

Se pot pune turbine eoliene cu putere de circa 2.000 de MW, chiar și mai mult, însă e cu cu dus și întors, e nevoie de discuții tehnice aprofundate. Putem să începem oricând după ce iese legea care e pierdută pe undeva, nu știu ce se întâmplă cu aceasta.

Sper că, din toamnă, se vor adânci discuțiile pe această lege. Dintre toți cei care au anunțat că au proiecte sau intenționează să investească în astfel de proiecte, sunt singurul investitor care are, în momentul de față, toată harta vânturilor și tot ce mai e necesar pentru a demara rapid investiția“, susține Gabriel Comănescu.

Euforie în restul lumii

Peste tot în Europa există o euforie de nedescris și greu de anticipat acum câțiva ani legată de instalarea de noi capacități de producție a energiei electrice din ferme eoliene amplasate în largul mării.

State cu tradiție în folosirea combustibililor fosili anunță zilnic noi proiecte gigantice în ferme eoliene în medie cu o capacitate de 2-5 GW pe fiecare proiect în parte.

Uniunea Europeană a anunțat recent un plan ambițios de a crește de cinci ori până în 2030 capacitatea de producție a energiei electrice din ferme eoliene offshore de la 12 GW în prezent, cu 20% peste consumul zilnic al României, la 60 de GW. Planul pentru 2050 este de 300 de GW: o creștere de 25 de ori față de momentul actual.

În încercarea de a bifa Green Deal-ul sau de a scăpa de dependența de combustibilii fosili din Rusia sau din cauza ambelor, țările puternic industrializate dar nu numai anunță aproape zilnic noi proiecte eoliene offshore.

În Marea Britanie, de exemplu, costurile pentru o investiție în ferme eoliene amplasate în largul mării au devenit, pentru prima dată, mai mici decât cele din eolianul de pe uscat și chiar decât cele din energia solară.

Spre deosebire de ceea ce se prefigurează în România, mersul unui proiect de acest tip este relativ simplu și transparent: autoritatea de stat anunță un perimetru pe care-l scoate la licitație iar cel mai bun câștigă.

Să luăm exemplul Germaniei, dependentă de gazul rusesc, care a fost extrem de aproape să operaționalizeze, înaintea invadării Ucrainei de către trupele rusești, conducta de gaze naturale Nord Stream 2 ce i-ar fi adus o cantitate consistentă de gaze naturale rusești ieftine: Agenția Maritimă Federală și Hidrografică a lansat recent un plan de dezvoltare a perimetrelor unde pot fi amplasate ferme eoliene offshore și raportul de mediu pentru Marea Nordului și Marea Baltică pentru un total de putere instalată de 60 de GW până în 2038 și așteaptă ofertele competitive din parte investitorilor interesați. Aceștia pot trimite feedback până la sfârșitul acestei veri.

România, care are un potențial chiar mai bun decât al Germaniei, nu are la ora actuală nici măcar legislație și autoritate guvernamentală dedicată.

Chiar dacă Marea Neagră a devenit mai nesigură odată cu invadarea Ucrainei de către trupele ruse, putând crește costurile pentru instalarea de ferme eoliene, există situații la case mai mari unde s-au găsit soluții, unele chiarneortodoxe.

Japonia construiește ferme eoliene offshore în zona ei economică exclusivă unde cad frecvent rachete lansate de regimul din Coreea de Nord, iar danezii sunt pe cale să amplaseze turbine eoliene în zone din largul mării destinate exclusiv exercițiilor militare.

Bulgaria care are un potențial de trei ori mai mic decât al României, conform aceluiași studiu al Băncii Mondiale, ne poate sufla această oportunitate prin atragerea înaintea noastră a unor investitori interesați dacă avansează mai rapid decât noi cu definitivarea cadrului legislativ, susțin experțiiconsultați.

Unii oficiali bulgari au lansat deja pe piață fie informații menite să înflorească potențialul real al Bulgariei pe zona de eolian offshore, fie au anunțat recent chiar un proiect comun cu România pe dezvoltarea unui parc eolian offshore la Marea Neagră, deși n-a fost confirmat de autoritățile noastre.