@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Despre bătrânețe vorbim, de obicei, în cifre: pensia medie, vârsta de pensionare, numărul de pensionari. Un studiu nou, prezentat pe 9 noiembrie la București, schimbă perspectiva și întreabă oamenii direct: cum trăiesc, cine îi ajută, de ce se tem. Rezultatele nu sunt liniștitoare. Mai mult de jumătate dintre persoanele de peste 60 de ani spun că au nevoie des de ajutor în activitățile de zi cu zi, iar aproximativ unul din opt declară că nu are pe cine să cheme când are o problemă. Iată ce arată cercetarea, ce spun și alte surse și ce ajutor poți găsi, pentru tine sau pentru o rudă mai în vârstă
Datele provin din „Barometrul Îmbătrânirii Active și al Nevoilor de Îngrijire pentru Vârstnici", realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) la cererea ECHO Centers și relatat de ziarul Adevărul. Echipa a intervievat față în față, la domiciliu, 1.500 de persoane de peste 60 de ani, între 6 și 28 iulie 2026. Marja maximă de eroare este de ±2,5%, la un nivel de încredere de 95%. În România trăiesc aproximativ 4,7 milioane de persoane de peste 60 de ani.
Cifrele cele mai importante sunt următoarele. Aproximativ 53% dintre respondenți spun că au nevoie frecvent de ajutor în activitățile zilnice sau depind de altcineva. Cei mai mulți primesc sprijin de la soț sau soție (28%) și de la copii (14%), apoi de la vecini și prieteni (11%), frați și surori (10%) și alte rude (9%). Doar 5% sunt ajutați de personal medical sau social, iar 7% plătesc o persoană care să-i îngrijească. Cele mai dificile sarcini sunt administrarea medicamentelor (32%), igiena personală (31%) și pregătirea mesei (29%).
Aproape trei din zece respondenți spun că nu se simt în siguranță acasă, de teama căderilor, a episoadelor de confuzie sau a accidentelor casnice. Un participant la discuțiile de grup a povestit că se teme ca persoana care îl îngrijește să nu uite mâncarea pe aragaz. Am mai vorbit despre presiunea la care este supusă sănătatea publică în analiza despre criza din sistemul medical, cu un deficit estimat de peste 30.000 de medici și asistenți.
Despre singurătate, studiul spune următoarele: aproximativ 30% dintre respondenți trăiesc singuri, iar 48% cu soțul, soția sau partenerul. Totodată, 37% se simt adesea singuri, iar 13% afirmă că nu au pe nimeni la care să apeleze în dificultate; potrivit articolului, asta înseamnă circa 600.000 de oameni.
Sănătatea este o altă problemă. Aproape jumătate dintre respondenți (47%) își descriu starea de sănătate drept slabă sau foarte slabă. Doar 13% merg la controale preventive cel puțin o dată pe an, 23% merg numai când apare o problemă, iar 10% aproape niciodată. Pentru 48%, costul îi împiedică să meargă la medic. Și viața socială e afectată de bani: 40% nu participă la nicio activitate socială, culturală sau recreativă, iar dintre cei care participă rar sau deloc, 76% spun că nu au bani pentru asta.
Alte surse arată o imagine asemănătoare, deși metodele diferă și cifrele nu se pot compara direct. Barometrul „Bătrânii singuri", al Alianței Binelui Comun, relatat de Revista Biz pe 1 octombrie, vorbește despre aproximativ 3,9 milioane de persoane de peste 65 de ani (20,5% din populație la 1 ianuarie 2026) și despre circa 1,35 milioane de vârstnici care trăiesc singuri. Potrivit aceleiași surse, cheltuielile României cu îngrijirea de lungă durată reprezintă 0,3% din PIB, față de o medie de 1,7% în țările OECD. Telefonul Vârstnicului, linia Fundației Regale Margareta a României, a primit 4.425 de apeluri în primul semestru din 2026, iar jumătate dintre cei care au sunat pentru prima oară trăiesc singuri. Despre ritmul îmbătrânirii am scris și în materialul despre scăderea populației: sunt tot mai puțini copii și tot mai mulți oameni în vârstă.
Studiul CURS arată că centrele de îngrijire sunt puțin cunoscute: 61% dintre respondenți spun că știu foarte puțin sau nimic despre serviciile lor. Pentru 47%, un astfel de centru înseamnă un loc trist și izolat, iar doar 14% îl văd, în primul rând, ca pe un loc în care primești îngrijire și siguranță. Cu toate acestea, mulți ar lua în calcul mutarea: 41% dacă starea de sănătate s-ar înrăutăți, 37% dacă nu s-ar mai putea descurca singuri și 29% dacă ar pierde sprijinul familiei.
Criteriul principal la alegerea unui centru este prețul (31%), urmat de curățenie și condiții (13%) și de activitățile sociale și siguranță (câte 11%). Pentru 19%, taxele ar fi pur și simplu prea mari. În ce privește condițiile dorite, 71% vor cel mult două persoane într-o cameră, 25% își doresc baie proprie, adaptată vârstnicilor, 17% lift, iar 16% asistență medicală permanentă. Pe de altă parte, 60% dintre cei intervievați consideră că statul ar trebui să ajute la finanțarea serviciilor de îngrijire, ca povara să nu cadă doar pe rude.
Vestea bună este că nu ești complet lipsit de sprijin, chiar dacă el nu acoperă toate nevoile. Câteva repere, pe care le poți verifica la primărie, la casa de pensii sau la medicul de familie:
Pentru mulți vârstnici, problema rămâne și pensia mică. În estimarea noastră din 2025, cât ar trebui să primească un pensionar pentru un trai decent, pensia necesară era de aproximativ 4.200–4.500 de lei pe lună pentru cineva care are locuință proprie, mult peste pensia medie de atunci. Sunt cifre orientative, bazate pe o simulare, nu o statistică oficială.
Dacă ai în familie sau în vecini un om în vârstă care trăiește singur, cel mai simplu gest este și cel mai eficient: sună-l regulat, întreabă ce medicamente ia și dacă are mâncare în casă, ajută-l să ajungă la medic. Studiul arată că familia rămâne principalul sprijin, iar pentru mulți vârstnici, menținerea legăturii cu rudele și prietenii contează pentru sănătate la fel de mult ca tratamentul.