@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Informații
Companie
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Categorii
România are, începând din această toamnă, un nou set de reguli pentru construcțiile ridicate fără acte în regulă. Legea nr. 169/2026, care introduce Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, a fost promulgată la începutul lunii august și intră în vigoare pe 25 august 2026, la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Documentul are aproape 600 de articole și înlocuiește dintr-o dată legislația după care s-a construit în România în ultimii 35 de ani, inclusiv vechea Lege 50/1991 privind autorizarea construcțiilor.
Pentru mulți proprietari, cea mai importantă noutate este introducerea așa-numitei „autorizații de regularizare” — un mecanism prin care unele construcții ridicate fără autorizație, sau cu abateri de la autorizația inițială, pot fi aduse în legalitate. Vestea bună este că există o cale de ieșire din zona gri. Vestea mai puțin bună este că fereastra de oportunitate e limitată la un an, iar cei care o ratează riscă taxe mult mai mari sau chiar demolarea pe propria cheltuială.
Contextul nu e deloc întâmplător: în ultimii ani, prețurile la construcții au crescut constant, iar mulți români au ales să construiască „din mers”, fără toate avizele, tocmai pentru a ține costurile sub control. Dacă ai urmărit și cum au evoluat prețurile locuințelor în 2026, știi deja că presiunea financiară asupra celor care vor o casă proprie e tot mai mare — iar acest context explică parțial de ce atât de multe construcții au rămas neregularizate.
Ce este autorizația de regularizare și cine poate beneficia de ea
Autorizația de regularizare nu înseamnă, așa cum au înțeles greșit mulți proprietari, o legalizare automată a oricărei construcții ridicate „la negru”. Este un instrument nou, cu o sferă de aplicare strict delimitată, prin care o construcție existentă poate fi adusă în legalitate doar dacă îndeplinește cumulativ mai multe condiții: respectarea reglementărilor urbanistice din zonă, cerințele de calitate în construcții, protecția mediului și celelalte obligații legale.
Pentru a obține această autorizație, proprietarii pot fi nevoiți să prezinte expertize tehnice realizate de specialiști atestați, care vizează rezistența mecanică și stabilitatea clădirii, siguranța la incendiu, igiena, eficiența energetică sau protecția împotriva zgomotului. Dacă expertiza arată probleme care pot fi remediate, autoritatea locală poate cere lucrări de conformare sau chiar desființarea parțială a unor elemente ale construcției. Dacă cerințele legale nu pot fi îndeplinite deloc, singura variantă rămasă este desființarea construcției.
Practic, costul „regularizării” unei case ridicate fără acte nu se oprește la taxe — poate implica și lucrări suplimentare, uneori costisitoare, mai ales dacă vorbim de o clădire construită cu materiale sau soluții tehnice sub standardele actuale. E un motiv în plus pentru care merită să te informezi din timp despre cât costă în prezent construcția unei case în România, pentru a înțelege diferența reală dintre a construi corect de la început și a repara ulterior o situație neregulamentară.
Perioada de tranziție de un an: pentru cine e valabilă și ce se schimbă după
Legea prevede o perioadă tranzitorie de maximum un an de la intrarea în vigoare a Codului — deci, teoretic, până pe la sfârșitul lunii august 2027. În acest interval, autorizația de regularizare poate fi solicitată pentru mai multe categorii de construcții decât va fi posibil ulterior, inclusiv pentru unele care, în mod normal, nu s-ar mai califica după expirarea termenului.
Există însă un preț pentru această flexibilitate temporară: potrivit informațiilor oferite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, taxele de control ale statului și cele pentru certificatul de urbanism și autorizarea construirii pot ajunge, în perioada tranzitorie, la de zece ori nivelul celor pe care le-ar fi plătit proprietarul dacă lucrările ar fi fost executate legal de la bun început. Este un cost punitiv, gândit în mod deliberat descurajant, tocmai pentru ca oamenii să nu tragă concluzia greșită că „merită să construiești ilegal, oricum se poate regla ulterior”.
După expirarea perioadei de un an, regula generală devine mult mai restrictivă. Regularizarea va mai fi posibilă doar pentru anumite categorii clar definite: locuințe unifamiliale cu parter sau parter și etaj, cu o suprafață construită desfășurată de cel mult 150 de metri pătrați, anumite anexe gospodărești sau ale exploatațiilor agricole de până la 150 mp, precum și lucrările de închidere a balcoanelor, cu condiția să nu existe extinderi pe domeniul public. În plus, locuințele trebuie să fie situate în afara zonelor de protecție a monumentelor istorice și a zonelor construite protejate, și să nu aibă ele însele statut de monument istoric.
Cu alte cuvinte, cine are o construcție mai mare, într-o zonă protejată sau cu abateri semnificative de la reglementările urbanistice, are un singur an la dispoziție ca să încerce regularizarea — după care șansele scad drastic. Dacă te gândești oricum să faci modificări sau o extindere, poate fi util să te uiți și la cum au evoluat prețurile la materialele de construcție, pentru a estima realist bugetul de care ai putea avea nevoie.
Impozit dublu și consecințe fiscale pentru cei care amână legalizarea
Noul Cod introduce și o pârghie fiscală menită să grăbească intrarea în legalitate: impozitul pe clădire va fi majorat cu 100% pentru construcțiile neautorizate, din momentul în care autoritatea locală constată situația și până la obținerea autorizației de regularizare sau până la desființarea lucrărilor. Practic, orice proprietar aflat în această situație va plăti dublu la impozitul local, indiferent dacă intenționează sau nu să regularizeze construcția pe termen scurt.
Important de reținut: plata impozitului majorat nu este o formă alternativă de „legalizare prin taxă”. Autoritățile subliniază clar că acest impozit dublu nu înlătură nici obligația de a obține autorizația de regularizare, nici sancțiunile contravenționale aplicabile pentru încălcarea disciplinei în construcții. Este, mai degrabă, un cost suplimentar care se adaugă la o situație deja incertă din punct de vedere juridic — un motiv economic solid pentru a nu amâna demersurile.
Acest tip de presiune fiscală se adaugă și altor schimbări recente resimțite de proprietarii de imobile, inclusiv majorarea TVA la locuințe intrată deja în vigoare — un context pe care l-am detaliat și în articolul despre creșterea TVA la locuințe din 2025. Practic, atât cei care cumpără o locuință nouă, cât și cei care dețin deja o construcție neautorizată, se confruntă cu costuri suplimentare tot mai greu de evitat.
Ce se întâmplă cu locuințele care nu pot fi aduse în legalitate
Pentru construcțiile care nu îndeplinesc condițiile legale — fie pentru că nu respectă reglementările urbanistice, fie pentru că expertizele tehnice arată probleme grave de siguranță sau calitate — consecința finală poate fi desființarea. După expirarea perioadei tranzitorii, autoritatea administrației publice locale poate dispune desființarea lucrărilor și recuperarea cheltuielilor de la proprietar, sau poate solicita instanței desființarea construcției, atunci când legea impune intervenția acesteia. Costurile intervenției, inclusiv demolarea propriu-zisă, sunt suportate integral de proprietar.
Este un scenariu pe care autoritățile îl prezintă drept ultimă soluție, nu ca regulă generală — dar rămâne un risc real pentru cei care aleg să ignore complet noile prevederi. Pentru cei care iau în calcul o mutare sau o investiție imobiliară în această perioadă de tranziție legislativă, poate fi util să compare și alte variante de finanțare, de la diferența dintre creditul ipotecar și chirie până la pașii necesari pentru alegerea unui credit ipotecar avantajos, mai ales dacă planul e să construiască de la zero, cu toate actele în regulă, în loc să riște o situație similară în viitor.
În esență, noul Cod al Urbanismului trimite un mesaj clar: perioada „construiesc acum, rezolv actele mai târziu” se apropie de final. Proprietarii care au construcții neautorizate sau cu abateri de la autorizația inițială au acum o fereastră concretă, dar limitată în timp, pentru a-și clarifica situația. Cei care ignoră acest termen riscă nu doar costuri fiscale mai mari, ci și pierderea definitivă a posibilității de a mai regulariza vreodată construcția respectivă.
Casele fără autorizație sunt o problemă: ce prevede noul Cod al Urbanismului și ce riscă proprietarii care nu se pun la punct
