@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Pentru mulți români care se apropie de vârsta pensionării apare, la un moment dat, aceeași întrebare: merită să mai rămână câțiva ani în câmpul muncii sau avantajul financiar este prea mic pentru a conta cu adevărat? Răspunsul, potrivit calculelor bazate pe legislația actuală, este surprinzător de clar: cinci ani suplimentari de stagiu contributiv pot însemna câteva sute de lei în plus la pensie în fiecare lună, iar diferența nu vine doar din contribuțiile plătite în această perioadă, ci și dintr-un mecanism mai puțin cunoscut, prevăzut de Legea 360/2023 — punctele de stabilitate.
Potrivit legii pensiilor aflate în vigoare, cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea numărului total de puncte acumulate de-a lungul vieții active cu valoarea punctului de referință (VPR). În 2026, VPR este menținut la 81 de lei.
Numărul total de puncte include, în principal, punctele obținute în funcție de veniturile pentru care au fost plătite contribuțiile sociale (CAS), la care se pot adăuga punctele de stabilitate — un bonus acordat persoanelor cu stagii contributive mai lungi. Regula este următoarea: pentru anii contributivi 26-30 se acordă câte 0,50 puncte de stabilitate pe an, pentru anii 31-35 câte 0,75 puncte, iar pentru fiecare an contributiv care depășește pragul de 35 de ani se acordă câte un punct întreg — dublu față de perioada anterioară.
Tocmai această ultimă regulă face ca anii lucrați după pragul de 35 de ani să cântărească mult mai mult în calculul final al pensiei. Numai din punctele de stabilitate, cinci ani contributivi suplimentari, de la 35 la 40 de ani, ar aduce: 5 ani × 1 punct × 81 lei = 405 lei în plus la pensia lunară — indiferent de venit. Această sumă nu reprezintă însă întreaga diferență: peste ea se adaugă efectul punctelor contributive obținute chiar din salariul pentru care s-a plătit CAS în acei cinci ani.
Pentru a înțelege mai ușor mecanismul, poate fi folosit ca reper câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, stabilit la 9.192 de lei. Un venit brut de această valoare acumulează, într-un an, aproximativ un punct contributiv întreg. Dacă persoana a depășit deja pragul de 35 de ani contributivi, pentru același an se adaugă și punctul de stabilitate — rezultă astfel 2 puncte pentru anul respectiv, adică 2 × 81 lei = 162 de lei în plus la pensia lunară. Repetat timp de cinci ani, în aceleași condiții, calculul orientativ ajunge la aproximativ 810 lei în plus, lunar, la pensie.
Situația se schimbă, evident, în funcție de venit. Pentru un salariu brut constant de 6.000 de lei, calculul simplificat este: 6.000 ÷ 9.192 = aproximativ 0,653 puncte contributive, la care se adaugă punctul de stabilitate — aproximativ 1,653 puncte pentru anul respectiv, echivalentul a circa 134 de lei. Pe cinci ani, diferența ajunge la aproximativ 669 de lei în plus la pensia lunară.
Pentru cineva care lucrează la nivelul salariului minim pe economie, de 4.325 de lei brut, calculul arată astfel: 4.325 ÷ 9.192 = aproximativ 0,47 puncte, plus punctul de stabilitate, adică aproximativ 1,47 puncte pentru anul respectiv — circa 119 lei pe an. Cinci ani lucrați în aceste condiții ar putea însemna, așadar, aproximativ 596 de lei în plus la pensie, lunar.
La polul opus, pentru un salariu brut de 12.000 de lei, calculul simplificat conduce la aproximativ 1,305 puncte contributive într-un an, la care se adaugă punctul de stabilitate — rezultă aproximativ 2,305 puncte, echivalentul a circa 187 de lei lunar pentru un singur an suplimentar. După cinci asemenea ani, diferența s-ar putea apropia de 934 de lei în plus, lunar, la pensie.
Rezumând scenariile de mai sus: diferența dintre 35 și 40 de ani contributivi poate fi de aproximativ 596 de lei pe lună pentru un venit brut de 4.325 de lei, 669 de lei la 6.000 de lei brut, 810 lei la 9.192 de lei și 934 de lei pentru un venit brut de 12.000 de lei. Cu cât venitul pentru care se plătește CAS este mai mare, cu atât diferența finală crește — dar nu proporțional, pentru că punctul de stabilitate rămâne fix, indiferent de salariu.
Mecanismul din spatele acestei diferențe este relativ simplu odată explicat. Pentru fiecare an de activitate se acumulează puncte în funcție de venitul pentru care este plătit CAS. După depășirea pragului de 35 de ani contributivi apare însă și punctul de stabilitate, care, la valoarea actuală a VPR-ului de 81 de lei, se adaugă integral la fiecare an suplimentar lucrat — spre deosebire de anii 31-35, unde bonusul este de doar 0,75 puncte, sau de anii 26-30, unde este de doar 0,50 puncte.
Există, totuși, o precizare importantă pentru cei care se întreabă dacă este mai avantajos să se pensioneze și apoi să continue să lucreze, cumulând pensia cu salariul, sau să își prelungească efectiv stagiul contributiv înainte de pensionare. Cele două situații nu produc automat același rezultat financiar. Potrivit regulilor actuale, punctele de stabilitate sunt legate strict de stagiul contributiv realizat în condițiile prevăzute de lege, iar perioadele în care o persoană cumulează deja pensia cu venituri pentru care datorează contribuții nu trebuie confundate cu anii suplimentari lucrați efectiv înainte de pensionare. Practic, simplul fapt că un pensionar continuă să lucreze încă cinci ani, deja fiind la pensie, nu înseamnă automat că va primi cei 405 lei corespunzători celor cinci puncte de stabilitate. Cine se află deja în această situație și vrea să știe exact cum funcționează majorarea pensiei în timp ce lucrează poate găsi detalii utile despre ce acte sunt necesare și unde se depune cererea pentru pensionarii care continuă să lucreze.
Discuția despre anii contributivi suplimentari readuce în atenție și o întrebare mai generală, la care mulți români nu au un răspuns clar: ce anume intră, concret, în stagiul de cotizare folosit la calculul pensiei. Regula generală este că doar perioadele în care angajatorul sau persoana însăși a plătit efectiv contribuții sociale sunt luate în calcul ca stagiu contributiv propriu-zis, iar anumite perioade asimilate (stagiul militar, concediul pentru creșterea copilului, unele perioade de studii) sunt tratate diferit, uneori favorabil, alteori nu. De exemplu, cei care s-au întrebat dacă anii de facultate contează la calculul final al pensiei au un răspuns afirmativ, dar condiționat de îndeplinirea unor cerințe punctuale, ceea ce arată încă o dată cât de mult contează detaliile exacte ale carierei fiecărei persoane în calculul final.
Vârsta standard de pensionare rămâne, pentru 2026, de 65 de ani pentru bărbați, în timp ce pentru femei aceasta se află încă în perioadă de tranziție, situându-se în jurul a 62 de ani și câteva luni, urmând să ajungă treptat la 65 de ani până în 2035. Stagiul minim de cotizare necesar pentru deschiderea dreptului la pensie rămâne 15 ani, indiferent de gen, în timp ce stagiul complet — folosit pentru calculul pensiei considerate „întregi" — este de 35 de ani pentru bărbați și, tot în tranziție, în jurul a 33 de ani pentru femei, în 2026.
Din punct de vedere strict al formulei de calcul, diferența dintre 35 și 40 de ani contributivi poate fi importantă — sute de lei în plus, lunar, pentru tot restul vieții de pensionar. Cei cinci ani suplimentari aduc atât punctele rezultate direct din contribuțiile aferente salariului, cât și, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale, câte un punct de stabilitate întreg pentru fiecare an care depășește pragul de 35 de ani.
Este important de reținut, totuși, că toate calculele prezentate mai sus sunt orientative și presupun venituri constante pe parcursul întregii perioade analizate — o ipoteză rareori valabilă perfect în realitate, unde salariile cresc, scad sau variază de la un an la altul. Pensia efectivă depinde întotdeauna de veniturile și contribuțiile înregistrate real pentru fiecare perioadă din carieră și de regulile aplicabile la momentul stabilirii sau recalculării drepturilor de pensie. Pentru cineva care se apropie de pragul de 35 de ani contributivi și cântărește dacă merită să mai rămână activ profesional încă un timp, calculul arată clar că răspunsul, cel puțin din perspectivă financiară pură, este afirmativ — mai ales dacă venitul actual pentru care se plătește CAS este unul consistent, apropiat sau peste câștigul salarial mediu brut pe economie.