@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
La doar câțiva pași de Palatul Parlamentului, în inima Bucureștiului, râul Dâmbovița arată, pe alocuri, mai degrabă a mlaștină decât a cursul de apă pe care autoritățile îl promovează, de ani buni, drept viitoarea axă verde-albastră a orașului. Imaginile publicate recent de o locuitoare a Capitalei de la zona Podului Izvor au readus în discuție o problemă veche, dar rareori documentată vizual atât de clar: starea reală a apei din centrul orașului, în contrast puternic cu proiectele ambițioase anunțate pentru transformarea râului.
Fotografiile arată o suprafață acoperită aproape complet de mătasea-broaștei, alături de sticle aruncate și mai multe păsări moarte, inclusiv rațe, plutind pe luciul apei devenit stătător. Mirosul, potrivit celor care au trecut prin zonă, este la fel de neplăcut pe cât sugerează imaginile.
Sesizarea a pornit de la o postare pe grupul de Facebook „Cetățean Sector 3”, unde o femeie a publicat mai multe fotografii cu situația de la Podul Izvor. Mesajul ei nu conținea acuzații dure, ci mai degrabă o întrebare retorică, aproape resemnată: „nu vede nimeni asta, cine ar trebui să se ocupe”. Este genul de reacție tipică pentru mulți bucureșteni care trec zilnic pe lângă astfel de zone degradate, fără să știe exact cui ar trebui să se adreseze pentru a semnala problema.
Situația nu este, din păcate, una izolată sau trecătoare. Vara, temperaturile ridicate și apa stătută, bogată în nutrienți proveniți din poluare, creează condiții ideale pentru înflorirea algelor, fenomenul responsabil pentru culoarea verde-fluorescentă vizibilă în imagini. Combinația dintre gunoiul aruncat de trecători, vegetația acvatică necontrolată și lipsa unei circulații corespunzătoare a apei transformă anumite porțiuni ale râului într-un mediu ostil chiar și pentru păsările care, în mod normal, ar trebui să găsească acolo un habitat natural.
Ceea ce face situația de la Podul Izvor cu atât mai frapantă este contrastul evident cu proiectele de amploare anunțate pentru viitorul râului. În toamna anului 2025, concursul internațional de idei „Dâmbovița 2035 – coridor verde-albastru”, organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 împreună cu Ordinul Arhitecților din România, a analizat 29 de propuneri pentru transformarea malurilor Dâmboviței, împărțind râul în șase zone distincte și premiind șase proiecte câștigătoare.
Juriul competiției a fost condus de urbanistul britanic Peter Bishop, fost director de design al Londrei, iar proiectele premiate au propus imagini ambițioase: pontoane plutitoare, rampe din lemn și spații amenajate pentru ca oamenii să se poată relaxa lângă apă. Pe hârtie, viziunea seamănă izbitor cu promisiunea unei „Tamise bucureștene”. În realitate, la câteva sute de metri de zonele promovate în cadrul programului „Dâmbovița Apă Dulce”, apa arată complet diferit.
Programul „Dâmbovița Apă Dulce” chiar a raportat rezultate notabile anul trecut: peste 35.000 de participanți la evenimentele organizate pe malul râului, trei zone noi de acces la apă amenajate și peste 30 de acțiuni de curățare a malurilor și a apei, alături de montarea unor bariere plutitoare destinate colectării deșeurilor. Totuși, exemplul de la Podul Izvor arată că astfel de eforturi, oricât de bine intenționate, nu reușesc încă să acopere întreaga lungime a râului care traversează orașul.
Una dintre problemele recurente în astfel de situații este dificultatea cetățenilor de a identifica instituția responsabilă. În cazul Dâmboviței, răspunderea este împărțită între mai multe entități: albia și apa râului intră în administrarea Administrației Naționale „Apele Române”, igienizarea malurilor este responsabilitatea Administrației Domeniului Public al Municipiului București (ADPMB), iar Apa Nova București operează sistemul de canalizare și infrastructura conexă din subteran.
Această fragmentare a responsabilităților între trei instituții diferite pare să contribuie, cel puțin parțial, la situații precum cea de la Podul Izvor, unde nicio entitate nu pare să fi intervenit suficient de rapid pentru a preveni acumularea de gunoi și vegetație acvatică. Fenomenul nu este singular în administrația bucureșteană: probleme similare de coordonare între instituții responsabile de salubritate și igienizare au fost semnalate și în alte contexte din Capitală, inclusiv în cazul în care un bucureștean mușcat de un șobolan a obținut despăgubiri în instanță, tot pe fondul unei crize de salubrizare urbană, ceea ce arată că neglijența în gestionarea igienei publice poate avea consecințe mult mai grave decât un simplu disconfort vizual sau olfactiv.
Autoritățile locale, la rândul lor, se confruntă cu presiuni bugetare și organizatorice tot mai mari. Chiar în ultima perioadă, Primăria Capitalei a anunțat posibile concedieri și desființări de posturi, un context care ridică întrebări legitime despre capacitatea instituțiilor implicate de a menține un ritm constant de intervenție pentru curățarea și întreținerea spațiilor publice, inclusiv a cursurilor de apă din oraș.
Exemplele de bună practică nu lipsesc cu desăvârșire din administrația bucureșteană. Autoritățile au demonstrat, în alte contexte, că pot acționa ferm atunci când există voință politică și presiune publică suficientă, așa cum s-a văzut atunci când poliția locală a intensificat controalele pentru parcările neregulamentare din București, un exemplu al modului în care aplicarea consecventă a regulilor poate produce rezultate vizibile relativ rapid.
Întrebarea rămâne dacă un nivel similar de atenție și resurse va fi alocat și problemelor de mediu urban, precum starea apei din Dâmbovița. Comparațiile legate de modul în care sunt alocate fondurile publice în administrația locală nu sunt, de altfel, un subiect nou — chiar fostul primar al Sectorului 6, actualul primar general Ciprian Ciucu, a atras atenția, în trecut, asupra unor disproporții evidente în cheltuielile administrației locale, o observație care rămâne relevantă și atunci când vorbim despre prioritizarea investițiilor în infrastructura verde și albastră a orașului.
Pentru moment, contrastul dintre viziunea „Dâmbovița 2035” și realitatea de la Podul Izvor rămâne un exemplu grăitor al distanței dintre planurile pe hârtie și implementarea lor efectivă. Până când coordonarea dintre Apele Române, ADPMB și Apa Nova va deveni mai eficientă, imagini precum cele publicate recent riscă să rămână o constantă a peisajului urban bucureștean, în ciuda eforturilor și investițiilor anunțate pentru transformarea râului.