@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Vechimea în muncă va rămâne, și după intrarea în vigoare a noii Legi a salarizării, unul dintre criteriile care influențează direct venitul angajaților din sectorul public. Proiectul aflat acum în dezbatere prevede șase gradații de vechime pentru majoritatea funcțiilor de execuție, iar trecerea de la o gradație la alta aduce majorări succesive ale salariului de bază - nu majorări simple, adunate una peste alta, ci aplicate în cascadă, fiecare pe baza sumei rezultate din etapa anterioară.
Rezultatul acestui mecanism este că un angajat cu peste 20 de ani de vechime, aflat pe aceeași funcție și același grad profesional ca un coleg debutant, poate ajunge la un salariu de bază cu aproximativ 24,5% mai mare. Diferența nu se explică printr-o simplă adunare de procente, ci prin modul specific în care legea propune calculul fiecărei majorări succesive. Discuția despre noua lege se leagă direct de contextul mai larg al reformelor din sectorul public, în care guvernul a anunțat deja o serie de schimbări privind cumulul pensiei cu salariul pentru cei care rămân angajați la stat, parte a aceluiași pachet de măsuri destinate reorganizării cheltuielilor bugetare.
Proiectul păstrează vechimea printre criteriile care determină venitul angajaților de la stat. Salariul de bază pornește de la un coeficient stabilit pentru fiecare funcție, grad sau treaptă profesională, coeficient care se înmulțește cu o valoare de referință prevăzută de lege - rezultatul acestei operațiuni reprezintă baza de calcul a salariului.
Pentru funcțiile de execuție, grilele sunt gândite, în principal, pentru gradația 0, corespunzătoare unei vechimi de până la trei ani. Pe măsură ce angajatul acumulează vechime, salariul crește automat, fără a fi condiționat de promovarea unui examen, de un concurs sau de o decizie discreționară a conducerii instituției - majorarea intervine pur și simplu odată cu îndeplinirea pragului de vechime prevăzut de lege.
Sistemul propus include șase niveluri de vechime pentru majoritatea funcțiilor de execuție din sectorul public. Gradația 0 acoperă primii trei ani de activitate, fără nicio majorare suplimentară față de salariul de bază prevăzut în grilă. La împlinirea pragului de trei ani, angajatul trece la gradația 1, iar salariul crește cu 7,5% - cea mai mare majorare procentuală dintre toate etapele.
Gradația 2, aplicabilă între 5 și 10 ani de vechime, aduce încă o creștere de 5%, de această dată calculată asupra salariului deja majorat la etapa anterioară, nu asupra sumei inițiale. Gradația 3, între 10 și 15 ani, adaugă o nouă majorare de 5%. Gradația 4, între 15 și 20 de ani, aduce o creștere de 2,5%, iar gradația 5, pentru cei cu peste 20 de ani de vechime, adaugă o ultimă majorare de 2,5% - nivelul maxim prevăzut pentru funcțiile de execuție din sistemul general.
Adunate simplu, aceste cinci procente ar însuma 22,5%. Pentru că însă fiecare majorare se aplică succesiv, la salariul deja crescut din etapa precedentă, creșterea cumulată reală ajunge la aproximativ 24,52% față de salariul de la gradația 0 - un detaliu tehnic care face diferența reală mai mare decât o simplă adunare a procentelor ar sugera.
Efectul cumulat al gradațiilor poate fi urmărit printr-un calcul simplu: pentru un salariu de bază de 8.200 de lei brut la gradația 0, suma ar ajunge la aproximativ 8.815 de lei după primii trei ani, la circa 9.256 de lei după cinci ani, la aproximativ 9.719 lei după zece ani, la circa 9.962 de lei după 15 ani și la aproximativ 10.211 lei brut după 20 de ani de vechime. Diferența totală, între gradația 0 și gradația 5, este de aproximativ 2.011 lei brut pentru acest exemplu.
Mecanismul funcționează diferit, însă, pentru funcțiile de conducere. Potrivit proiectului, salariul de bază stabilit pentru directori, șefi de serviciu și alte funcții de conducere include deja componenta corespunzătoare gradației maxime de vechime, ceea ce înseamnă că aceste categorii de angajați nu mai primesc separat majorările succesive aferente gradațiilor - vechimea suplimentară nu produce, în cazul lor, aceeași creștere automată prevăzută pentru funcțiile de execuție. O regulă distinctă se aplică și pentru militari, polițiști și polițiștii de penitenciare, care ar urma să aibă șapte gradații de vechime, fiecare corespunzătoare unei perioade de trei ani, cu o majorare de 3% la trecerea între niveluri - aplicarea exactă rămânând, totuși, dependentă de forma finală a grilelor pentru fiecare categorie profesională.
Legea salarizării trebuie să parcurgă întreaga procedură legislativă înainte de a produce efecte reale - adoptare în Parlament, promulgare și publicare în Monitorul Oficial - iar prevederile actuale se pot modifica pe parcursul negocierilor cu sindicatele și al amendamentelor discutate în Parlament. Până la forma finală, procentele și regulile descrise mai sus rămân prevederi ale unui proiect, nu drepturi salariale deja intrate în vigoare, iar aplicarea etapizată rămâne, la rândul ei, o variantă luată în calcul, în funcție de impactul bugetar.
Discuția despre noua lege a salarizării nu poate fi separată de tensiunile mai ample din administrația publică din ultimul an, vizibile în protestele repetate ale sindicaliștilor din sectorul public, care resping măsurile impuse „din pix”, fără dialog real cu angajații, precum și de măsurile de reducere a numărului de posturi din administrație, printre care proiectul adoptat deja de Camera Deputaților pentru reducerea cu 240 de locuri a posturilor dintr-o instituție. În paralel, reducerile de personal anunțate la nivelul Primăriei Capitalei arată că discuția despre salarizarea bugetarilor se poartă, în prezent, simultan cu cea despre reducerea numărului total de angajați din sectorul public - două fețe ale aceleiași presiuni bugetare resimțite de administrația românească în acest moment.
Pentru angajații care urmăresc condițiile actualizate de concurs pentru posturile din administrația publică, impactul real al noii legi va deveni clar abia după publicarea formei finale, împreună cu anexele și grilele specifice fiecărei familii ocupaționale - educație, sănătate, apărare sau administrație generală -, întrucât fiecare sector are propriile particularități în modul în care vechimea în specialitate se combină cu vechimea generală în muncă la calculul final al salariului.