@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Informații
Companie
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Categorii
Printre slujbele mai puțin cunoscute publicului larg, dar des căutate de credincioșii aflați în momente de cumpănă, se numără și așa-numita „slujbă de dezlegare". Este vorba despre un ansamblu de rugăciuni speciale, rostite de preot pentru eliberarea unei persoane de o stare considerată apăsătoare — fie ea de natură duhovnicească, sufletească sau chiar trupească. Deși termenul poate crea confuzie, mai ales pentru cei neinițiați în rânduielile bisericești, slujba de dezlegare are o istorie și o rânduială bine stabilită în tradiția ortodoxă.
Ce înseamnă, de fapt, o slujbă de dezlegare
În limbaj bisericesc, cuvântul „dezlegare" are mai multe sensuri. Cel mai cunoscut este legat de Taina Spovedaniei: la finalul mărturisirii, preotul rostește o rugăciune prin care, cu puterea primită de la Hristos, iartă și dezleagă păcatele credinciosului care s-a pocăit. Această formulă este momentul culminant al spovedaniei, cel în care penitentul este repus, simbolic, în starea de curăție dinaintea păcatului.
Există însă și un alt tip de slujbă de dezlegare, mai puțin legată de spovedanie și mai apropiată de ceea ce în popor este cunoscut drept „dezlegare de rele" sau „dezlegare de blesteme". Aceasta constă în citirea unor rugăciuni speciale, numite molifte, prin care preotul cere lui Dumnezeu eliberarea unei persoane de influențe considerate negative — resimțite fie ca boli fără explicație medicală clară, fie ca stări de neliniște, ghinion persistent sau conflicte repetate în familie. În teologia ortodoxă, aceste rugăciuni sunt privite ca un act de mijlocire și de vindecare sufletească, nu ca o formulă magică, iar Biserica insistă asupra faptului că rostirea lor are rost doar în contextul unei vieți de credință autentice, cu spovedanie, împărtășanie și rugăciune constantă.
Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, cele mai cunoscute rugăciuni de dezlegare
Cele mai răspândite și mai căutate rugăciuni de acest tip sunt moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Tradiția bisericească le atribuie o putere aparte de alungare a stărilor negative și de aducere a liniștii sufletești, motiv pentru care sunt citite, de regulă, la începutul anului bisericesc civil, chiar pe 1 ianuarie, când Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Vasile.
Pe lângă moliftele Sfântului Vasile, preoții pot rosti și rugăciuni atribuite Sfântului Ioan Gură de Aur, recunoscute tot pentru rolul lor de apărare duhovnicească. În unele parohii și mănăstiri, aceste slujbe se practică și în alte perioade ale anului, în special în serile de miercuri și de vineri, zile considerate în tradiția populară ca fiind potrivite pentru rugăciunile de acest fel. Este important de menționat că textele acestor rugăciuni pot fi rostite doar de un preot hirotonit, în cadrul unei slujbe, și niciodată în afara rânduielii bisericești.
De ce nu toți preoții oficiază slujbe de dezlegare
Spre deosebire de spovedanie sau de alte slujbe curente, precum botezul sau cununia, slujba de dezlegare de rele nu este practicată de fiecare preot de mir. Explicația ține de tradiția și percepția bisericească potrivit căreia rostirea acestor rugăciuni presupune o confruntare duhovnicească dificilă, care cere din partea preotului o viață intensă de rugăciune, post și pregătire sufletească. În mod tradițional, se consideră că cei care oficiază frecvent astfel de slujbe sunt mai degrabă preoții de mănăstire sau duhovnicii cu experiență îndelungată în îndrumarea sufletească, nu neapărat preoții de parohie aflați la început de drum.
Această reticență nu este întâmplătoare: Biserica avertizează constant asupra pericolului superstiției și al confundării rugăciunii de dezlegare cu practici oculte sau cu ceea ce este cunoscut popular drept „descântec". Slujba de dezlegare rămâne, din perspectivă ortodoxă, un act de rugăciune adresat lui Dumnezeu, nu o formulă cu efect garantat sau automat, iar preoții sunt învățați să evite alimentarea unor așteptări nerealiste din partea credincioșilor. De altfel, potrivit rânduielilor liturgice, orice act de „legare" sau „dezlegare" săvârșit de preot are ca scop mila și îndreptarea, niciodată răul sau pedepsirea cuiva, iar duhovnicii sunt sfătuiți să trateze cu discernământ solicitările venite din partea celor care caută astfel de slujbe din curiozitate sau din disperare, mai degrabă decât din credință autentică.
Unde se pot solicita astfel de rugăciuni și ce presupun ele pentru credincios
Slujbele de dezlegare pot fi solicitate, în general, la biserica de care aparține fiecare credincios, discutând direct cu preotul paroh. În România, câteva mănăstiri au devenit, de-a lungul timpului, mai cunoscute pentru acest tip de rugăciuni, credincioșii mergând special acolo pentru a le solicita, deși Biserica subliniază constant că orice preot hirotonit poate, în principiu, să oficieze aceste slujbe, dacă simte chemarea și pregătirea necesară pentru ele.
Pentru ca o slujbă de dezlegare să aibă, potrivit tradiției, roadele duhovnicești așteptate, este recomandat ca persoana pentru care se face rugăciunea — sau familia acesteia — să se pregătească printr-o perioadă de post, spovedanie și împărtășanie. Rugăciunea preotului este privită ca o mijlocire, nu ca un substitut al efortului duhovnicesc personal al celui aflat în suferință. De aceea, duhovnicii insistă asupra faptului că adevărata „dezlegare" vine din schimbarea interioară a omului, susținută de har, și nu dintr-un ritual izolat, oricât de solemn ar fi el.
Este important de precizat că informațiile din acest articol prezintă tradiția și practica liturgică a Bisericii Ortodoxe și au caracter informativ. Pentru orice situație personală care necesită îndrumare duhovnicească, recomandarea este să discuți direct cu preotul paroh sau cu un duhovnic de încredere.
Slujba de dezlegare în Biserica Ortodoxă: ce presupune și de ce nu orice preot o poate oficia
