@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Informații
Companie
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Categorii
De secole, în tradiția populară românească, credința în puterea blestemelor și a farmecelor rămâne puternic împletită cu practica religioasă ortodoxă. Deși știința nu confirmă existența unor astfel de fenomene, iar Biserica însăși tratează cu prudență orice asociere între credința ortodoxă și practicile de tip magic, realitatea este că, an de an, mii de credincioși ajung la anumite mănăstiri și biserici din țară, cunoscute în tradiția populară drept locuri unde se oficiază slujbe speciale, numite generic „dezlegări”.
Aceste locuri au devenit, de-a lungul timpului, parte a unui fenomen cultural mai amplu, situat la granița dintre credință, superstiție și nevoia oamenilor de alinare sufletească în momente dificile ale vieții. Iată care sunt cele mai cunoscute astfel de locuri din România și ce presupun, potrivit tradiției, aceste slujbe.
Mănăstirea Prislop, locul asociat cu numele părintelui Arsenie Boca
Una dintre cele mai cunoscute destinații pentru credincioșii care caută alinare este Mănăstirea Prislop, aflată în județul Hunedoara. Ridicată încă din secolul al XVI-lea, mănăstirea a devenit, în ultimele decenii, un loc de pelerinaj important mai ales datorită faptului că aici se află mormântul părintelui Arsenie Boca, una dintre cele mai discutate și venerate figuri spirituale din Ortodoxia românească a secolului XX.
Potrivit tradiției populare, în timpul slujbelor de la Prislop se citește și acatistul dedicat părintelui Arsenie Boca, alături de rugăciunile specifice unei slujbe de dezlegare. Numărul mare de pelerini care ajung anual la mormântul său arată cât de puternică rămâne, în continuare, legătura dintre credința populară și figura acestui duhovnic, considerat de mulți un model de trăire spirituală profundă.
Mănăstirea Țigănești și Biserica Zlătari, alte două repere ale tradiției
Pe lista locurilor cunoscute pentru astfel de slujbe se mai regăsește și Mănăstirea Țigănești, din județul Ilfov, considerată de mulți credincioși un loc în care rugăciunile își găsesc mai ușor răspuns. Aici se oficiază, potrivit tradiției, slujbe speciale pentru cei care se confruntă cu perioade dificile în viață, mănăstirea fiind inclusă frecvent pe lista lăcașurilor de cult asociate cu vindecarea sufletească.
În Capitală, un alt reper important este Biserica Zlătari, cunoscută pentru cele două hramuri pe care le poartă: Nașterea Domnului și Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina. Tradiția populară leagă acest lăcaș de povestea Sfântului Mucenic Ciprian, despre care se spune că, înainte de convertire, ar fi practicat vrăjitoria, însă, după ce a îmbrățișat credința creștină, ar fi folosit rugăciunea tocmai pentru a anula efectele farmecelor și ale practicilor oculte cu care fusese, la un moment dat, familiarizat. Moaștele legate de povestea sa sunt păstrate la biserică, iar mulți credincioși vin aici special pentru slujbele dedicate acestui sfânt.
Ce presupune, de fapt, o slujbă de dezlegare
Termenul „dezlegare” este folosit, în limbaj bisericesc, pentru mai multe tipuri de slujbe, iar sensul lui diferă în funcție de context. Nu toți preoții oficiază acest tip de slujbe, iar Biserica Ortodoxă tratează subiectul cu multă precauție, exact pentru a evita confuzia dintre rugăciunea autentică și practicile de tip superstițios, adesea asociate greșit cu ritualul liturgic propriu-zis. Cei interesați să înțeleagă mai bine semnificația reală a acestor slujbe, dincolo de percepția populară, pot găsi explicații detaliate despre ce înseamnă, de fapt, o slujbă de dezlegare și de ce nu toți preoții au curajul să le oficieze.
Potrivit tradiției populare transmise din generație în generație, persoanele care bănuiesc că au fost afectate de un blestem sunt sfătuite să respecte anumite obiceiuri în zilele de luni, miercuri și vineri, printre care citirea psalmilor și stropirea locuinței cu aghiasmă. De asemenea, se vorbește frecvent despre rugăciunea de dezlegare atribuită părintelui Ilarion Argatu, considerată de mulți credincioși una dintre cele mai puternice rugăciuni împotriva farmecelor, rostită adesea în perioade de post de nouă zile.
O altă practică menționată în tradiția populară este citirea, seara, în jurul orei 22:00, a Acatistului Maicii Domnului, moment în care se aprind nouă lumânări. Este important de precizat că astfel de obiceiuri țin de zona credinței populare și a tradiției transmise oral, nu de doctrina oficială a Bisericii Ortodoxe Române, care pune accentul, în primul rând, pe rugăciune, spovedanie și împărtășanie ca mijloace de întărire spirituală.
Credința populară și rolul spiritualității în viața românilor
Dincolo de aspectele specifice legate de dezlegări și farmece, fenomenul reflectă un tipar mai larg, prezent în cultura românească: nevoia oamenilor de a găsi sens și alinare prin credință, mai ales în momentele dificile ale vieții. Pentru mulți români, rolul pe care credința în Dumnezeu îl are ca fundament al vieții spirituale și sursă de speranță rămâne central, indiferent dacă practicile individuale includ sau nu elemente de tradiție populară precum cele descrise mai sus.
Simbolurile creștine joacă, la rândul lor, un rol important în această cultură a credinței. Multe persoane care merg la slujbe de dezlegare respectă și gesturi liturgice fundamentale, precum semnul Sfintei Cruci, un gest despre a cărui semnificație profundă mulți credincioși știu, de fapt, prea puține lucruri, deși îl repetă zilnic.
Pe lângă locurile deja menționate, calendarul ortodox este marcat constant de zile dedicate unor sfinți mai puțin cunoscuți publicului larg, dar profund respectați în tradiția populară, așa cum se întâmplă atunci când Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, un exemplu al bogăției de figuri spirituale la care credincioșii se pot raporta pe tot parcursul anului bisericesc.
Nu în ultimul rând, discursul duhovnicesc rămâne o sursă importantă de îndrumare pentru mulți români, iar învățăturile transmise de preoți despre valori, comportament și viață morală continuă să influențeze modul în care credincioșii înțeleg raportul dintre tradiție, superstiție și credință autentică, exact așa cum reiese și din pilda părintelui Vasile Ioana despre năravurile românilor, un exemplu al modului în care Biserica încearcă să ofere repere morale clare într-o lume în care superstițiile și credința autentică se întrepătrund adesea.
Indiferent de convingerile fiecăruia, aceste locuri rămân, pentru mii de români, spații în care caută liniște, sens și, poate mai presus de orice, speranță — dincolo de dezbaterea legată de cât din ceea ce se întâmplă acolo ține de tradiție populară și cât ține de doctrina oficială a Bisericii.
Mănăstirile din România unde credincioșii merg pentru slujbe de dezlegare: ce spune tradiția populară și ce înseamnă, de fapt, aceste ritualuri