@ adevarulcurios.ro Toate drepturile rezervate.
Informații
Companie
Știri corecte, rapide și relevante.
Adevărul ne ghidează.
Categorii
Românii vorbesc des despre „două Românii": una a orașelor mari și a veniturilor mari, alta a satelor, a pensiilor mici și a salariilor aflate la limita supraviețuirii. Statisticile din 2026 arată o imagine mai nuanțată decât ar sugera discuțiile din spațiul public: sărăcia s-a redus spectaculos în ultimii ani, dar România rămâne printre țările europene cu cel mai mare risc de sărăcie, iar diferențele dintre regiuni, generații și categorii de venituri sunt greu de ignorat.
Câți români trăiesc la limită: ce arată cifrele oficiale
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în 2025 aproximativ 5,2 milioane de români, adică 27,4% din populație, se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Față de 2024, rata a scăzut cu 0,5 puncte procentuale, ceea ce înseamnă circa 125.000 de oameni mai puțini. Eurostat confirmă procentul de 27,4% și plasează România pe locul trei în UE, după Bulgaria (29,0%) și Grecia (27,5%), în condițiile în care media europeană este de 20,9%.
Indicatorul combină mai multe situații, iar fiecare spune altceva. Rata sărăciei, calculată în raport cu venitul median, era de 18,4%, adică aproximativ 3,47 milioane de oameni. Un alt indicator, privarea materială și socială severă, atingea 16,8%, adică circa 3,16 milioane de persoane care nu își permit lucruri de bază, precum încălzirea locuinței sau o masă consistentă la intervale rezonabile. În plus, ponderea persoanelor sub 65 de ani din gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii a urcat de la 4,3% la 5,6%.
Copiii sunt printre cei mai expuși: 23,6% dintre cei cu vârste între 0 și 17 ani sunt în risc de sărăcie, iar 32,4% în risc de sărăcie sau excluziune. Femeile sunt și ele mai expuse decât bărbații, cu 29,1% față de 25,6%. Cifrele arată că vorbim despre o problemă care nu ține doar de pensionari sau de zonele izolate, ci și de familii cu copii.
Un paradox: inegalitate sub media europeană, dar sărăcie peste medie
La prima vedere, datele par să se contrazică. Potrivit Eurostat, coeficientul Gini, un indicator care măsoară cât de inegal sunt distribuite veniturile, era în România de 27,3 puncte (pentru veniturile din 2024), în scădere de la 28,0, față de o medie europeană de 29,2. Cu alte cuvinte, în funcție de acest indicator, diferențele dintre veniturile românilor sunt mai mici decât în medie în Uniune.
Explicația ține de ce măsoară fiecare indicator. Gini arată cât de împrăștiate sunt veniturile, nu cât de mari sunt ele. Riscul de sărăcie arată câți oameni trăiesc cu mult sub nivelul de trai din țara lor sau privați de lucruri esențiale. Iar în cazul României, nivelul general al veniturilor rămâne mai redus decât în vestul Europei, așa că un număr mare de oameni se află aproape de pragul sărăciei, chiar dacă distanța dintre extreme nu este cea mai mare din UE.
Mai este o nuanță importantă: Gini se referă la venituri, nu la avere. Nu spune nimic despre cine deține locuințe, terenuri sau afaceri, iar bogăția se acumulează, în general, mult mai inegal decât veniturile curente.
Veștile bune merită și ele spuse. Eurostat arată că rata sărăciei ancorate, adică cea măsurată față de un prag fix din 2019, a scăzut în România cu 17,4 puncte procentuale, până la 6,4%, cea mai mare reducere din Uniune. Țara a trecut de la cel mai înalt nivel din UE la penultimul loc, în șase ani. Creșterile repetate ale salariului minim, investițiile și expansiunea unor sectoare bine plătite au contribuit la această evoluție.
Două Românii pe hartă: regiuni, clasa de mijloc și pensiile
Diferențele cele mai vizibile sunt cele geografice. În Sud-Est, 38,0% dintre locuitori sunt în risc de sărăcie sau excluziune, iar în Sud-Vest Oltenia, 36,0%. În București-Ilfov, procentul este de 13,6%, de aproape trei ori mai mic. Altfel spus, șansa de a ajunge la limita sărăciei depinde enorm de județul în care te naști.
Sus, în schimb, se conturează o clasă de mijloc nouă. Potrivit analizei noastre despre noua clasă de mijloc din România, în 2026 existau 297.347 de angajați cu salarii nete de peste 2.000 de euro pe lună, aproximativ 5,6% din cei 5,3 milioane de salariați. Cei mai mulți lucrează în IT, telecomunicații, finanțe, energie și media. Salariul mediu net din IT a urcat în zece ani de la aproximativ 5.300 de lei la peste 13.400 de lei. Între timp, peste 1,5 milioane de angajați câștigă în jur de 1.000 de euro net sau mai mult, de aproximativ 2,5 ori mai mulți decât în urmă cu cinci ani.
La polul opus se află pensionarii cu venituri mici. Pentru a-și asigura un trai decent, un pensionar fără chirie ar avea nevoie, potrivit unei estimări din materialul despre cât ar trebui să primească un pensionar pentru un trai decent, de aproximativ 4.200–4.500 de lei pe lună, în condițiile în care pensia medie este în jur de 2.800 de lei (estimările sunt din 2025 și orientative). Contrastul cu pensiile speciale este izbitor: cele mai mari 20 de pensii speciale, plătite foștilor magistrați, depășesc 50.000 de lei brut lunar, iar cea mai mare ajunge la aproximativ 69.300 de lei, potrivit datelor CNPP citate în materialul nostru despre pensiile speciale de peste 10.000 de euro. Diferența, ca ordin de mărime, este de peste douăzeci de ori. Susținătorii pensiilor de serviciu invocă independența justiției, iar cei ai reformei, echitatea și sustenabilitatea bugetului, un subiect aflat în discuție în contextul PNRR.
Ce înseamnă diferențele în viața de zi cu zi: prețuri, locuințe și credite
Chiar și cu venituri în creștere, costul vieții apasă inegal. Inflația a ajuns la 6,61% în septembrie 2026, dar analiza noastră despre cine suferă cel mai mult din cauza inflației arată că motorina s-a scumpit cu 37,61% într-un an, iar chiriașii și șoferii simt presiunea mai tare decât media. Iar la alimente, scumpirile nu se opresc nici dacă inflația scade, ceea ce lovește mai ales gospodăriile care cheltuiesc o parte mare din venit pe mâncare.
Casa proprie devine, pentru mulți, un obiectiv tot mai greu de atins. După cum am arătat în materialul despre românii care amână cumpărarea unei locuințe, prețurile s-au apropiat, în unele orașe, de dublul nivelului dinainte de pandemie, iar creditele sunt scumpe. Accesul la finanțare măsoară, de fapt, distanța dintre categorii: potrivit unui calcul orientativ din articolul despre ce credit poți lua cu un salariu de 15.000 de lei, un venit net de 15.000 de lei permite un credit ipotecar de aproximativ 780.000–820.000 de lei, o sumă care rămâne cu totul în afara posibilităților unei familii cu venituri apropiate de salariul minim.
Pentru cei aflați la limită, statul oferă câteva forme de sprijin, de la ajutoarele de început de an școlar la bonusuri pentru pensionarii cu venituri mici; am prezentat, de exemplu, ajutoarele de la stat pentru începutul anului școlar 2026–2027. Aceste măsuri atenuează efectele, dar nu schimbă, singure, structura veniturilor.
Ce rămâne de reținut
România a făcut, în ultimii ani, progrese reale în reducerea sărăciei extreme, iar diferențele de venituri sunt, statistic, sub media europeană. În același timp, aproape unul din patru români rămâne în risc de sărăcie sau excluziune, iar locul în care trăiești, vârsta și numărul de copii din familie pot conta mai mult decât efortul personal. Cifrele nu spun, în sine, cine are dreptate în dezbaterea despre bogați și săraci, dar arată clar unde se află presiunea: la copii, în regiunile din sud și est și la pensionarii cu venituri mici.
Un paradox: inegalitate sub media europeană, dar sărăcie peste medie
